Citești în engleză? Știi deja ce este afantazia.
De asta ești aici, nu?
În ultimii ani 5 ani mi-am concentrat toată energia pe cercetare în știință cognitivă, psihiatrie și filosofia minții.
Așa cum am descoperit eu însămi cu ceva timp în urmă, există mulți oameni care nu pot vizualiza. Când li se spune „închide ochii și imaginează-ți o pădure”, „vezi în minte fața cuiva” sau „imaginează-ți locul tău preferat”, în mintea lor nu apare o imagine. Întuneric beznă!
Mintea nu proiectează ceea ce alții pot vedea cu ochii minții.
Aceasta se numește afantazie.
Iar pentru un om care a crescut într-o realitate în care nu se putea simți în siguranță, diferența contează enorm.
Pentru că imaginile mentale nu sunt doar voluntare, dar sunt, de fapt, mediul natural al conștiinței. Reprezentările interioare sunt continue, nu doar la comandă. Mereu la datorie.
Însă canonul științei cognitive insistă că afantazia este doar inabilitatea de a vizualiza voluntar.
Imaginația nu este decor mental. Imaginile mentale participă la memorie, anticipare, planificare, reglarea emoțiilor, procesarea traumelor și la modul în care reprezentăm lucrurile care nu sunt prezente aici și acum.
Există cercetări recente asupra afantaziei dobândite care au găsit, în rândul persoanelor care au raportat pierderea imaginilor mentale, asocieri între această pierdere, adversitatea din copilărie și factori psihologici și autonomici.
Asta nu înseamnă că abuzul produce automat afantazie. Înseamnă că, pentru unii oameni, pierderea imaginilor mentale poate apărea într-un context de stres psihologic sever și de adversitate timpurie.
Și aici apare ceva și mai interesant.
Dacă pentru tine afirmațiile pozitive nu au ecou în interior, poate că problema nu este că nu încerci suficient. Poate că nu ai reprezentare auditivă interioară.
Aceasta este numită anauralia: absența sau reducerea puternică a imaginilor auditive.
Cu alte cuvinte, mintea poate fi nu doar oarbă, ci și surdă. Cercetările arată că experiența auditivă imaginară diferă considerabil între oameni și că poate exista independent, cel puțin în anumite cazuri, de imaginile vizuale.
Iar apoi există anendofazia.
Nu toată lumea are o voce interioară care vorbește în cuvinte. Pentru unii oameni, gândirea nu apare sub forma unui monolog interior continuu. Cercetările asupra anendofaziei investighează tocmai această variație a experienței interioare — de la o voce interioară foarte prezentă până la absența ei totală.
Așa că imaginează-ți cum este să ai o minte fără imagine, fără sunet și fără voce interioară.
O minte oarbă.
O minte surdă.
O minte fără monolog interior.
Mintea mea este toate acestea și mai mult, pentru că am panmodal afantazia: o lipsă radicală a imaginației în toate modalitățile senzoriale, inclus lipsa monologului.
Și tocmai despre asta este cartea mea de memorii:
Not Born to Write: Aphantasia and the Unsustainable Cost of Survival
Este o carte despre ce se întâmplă atunci când mecanismele interioare despre care presupunem că sunt universale nu funcționează pentru tine.
Despre imaginație. Despre absența ei. Despre supraviețuire.
Și despre cât de diferit poate arăta viața interioară a unui om atunci când ceea ce pentru alții este „în minte” pentru tine pur și simplu nu este acolo.
Cartea poate fi descărcată gratuit de pe Amazon astăzi, 5 septembrie 2026, și mâine, 6 septembrie 2026:
În curând voi publica și cărți în română despre combinația dintre afantazie, anauralie, anendofazie, traumă, abuz și adversitate cronică.
- Google Partners
- Draft2Digital
- ori alte edituri virtuale. Sunt foarte multe.
0 Comentarii