Afantazia: Aspecte pozitive

Are afantazia (aphantasia) aspecte pozitive?

Dacă ești afant/ă, în mod (aproape) sigur te simți frustrat că nu poți să vizualizezi (să vezi imagini voite în mintea ta), dar te-ai gândit vreodată că afantazia te împiedică să retrăiești experiențe tragice din viața ta?

Să spunem că cineva, în trecutul îndepărtat sau apropiat, ți-a făcut mult rău, de exemplu.

De câte ori te-ai despărțit de o prietenă (de un prieten) sau de altcineva drag?

Ei bine, faptul că ai afantazia este o binecuvântare, pentru că atunci când închizi ochii – sau te gândești intens la persoana iubită și pierdută – nu o vezi aievea.

Știi vorba aia: „Ochii care nu se văd, se uită.”
Și dacă tu nu vezi persoana cu ochii minții - așa cum o văd oamenii ce nu suferă de afantazia, iți este mai ușor să o uiți.

Cum adică o vezi cu ochii minții?

Închizi ochii și-ți imaginezi chipul acestei persoane, dacă îl vezi, înseamnă că nu ai o minte oarbă.

Iar dacă nu vrei să-i vezi chipul ori de câte ori închizi ochii, dar îl vezi oricum, înseamnă că suferi de hiperfantazia (hyperphantasia).

Și nici asta nu-i bine. Dar despre hiperfantazia într-o altă postare.

Poate nu crezi, dar n-am cum să-ți demonstrez. Mulți oameni nu știu că au afantazia, așa că atunci când uită mai repede sau suferă mai puțin din pricina iubirii pierdute, alții cred că n-au avut sentimente profunde, de exemplu. Că nu le-a păsat așa de mult.

Numai că nu-i adevărat. Le-a păsat, mai ales când au pierdut un părinte, un alt exemplu, dar mintea i-a uitat mai repede.

Inima însă... Nu.

Pe tema asta am să mai scriu, căci sunt multe de spus.