Hiperfantazia vs afantazia & fantazia: Imaginație senzorială

Scriind cartea „Afantazia pe înțelesul tuturor: Fără puteri supranaturale”, care va vedea lumina tiparului virtual foarte curând, mi-am dat seama că nu am scris îndeajuns despre hiperfantazia, chiar dacă tema acestui blog este afantazia. 

De ce vreau să fac asta? 

Pentru a oferi o perspectivă mai vastă asupra acestor trei termeni și condiții: afantazia, fantazia (fantezia) și respectiv, hiperfantazia (hiperfantezie). 

Cum am specificat în postările precedente, termenul aphantasia – afantazia sau afantazie în română – a fost inventat în 2015 pe baza cuvântului „phantasia” – fantazia sau fantezie. 

Phantasia provine din limba greacă și este strâns legat de verbul „phainomai,” care însemnă „eu apar”. Poate fi folosit pentru a se referi atât la capacitatea psihologică de a primi, interpreta și chiar produce apariții, cât și la acele apariții în sine. Platon și Aristotel asociază îndeaproape phantasia cu phainomai în contexte care sugerează că phantasia desemnează rezultatul acțiunii de a apărea. De exemplu, Aristotel oferă o descriere a fantaziei care include imagini mentale, vise și halucinații. Pentru Aristotel, phantasia se bazează pe percepția senzorială și joacă un rol crucial în mișcarea și dorința animală (inclusiv umană).

În gândirea greacă, phantasia este în mod obișnuit tradus ca „imaginație”, dar păstrează întotdeauna o legătură cu verbul phainomai. Platon o descrie ca „o combinație de percepție și judecată (doxa),” sugerând că phantasia nu se referă doar la vizualizarea imaginilor în mintea noastră, ci și interpretarea și formarea de judecăți asupra acestora.

Aristotel plasează phantasia între percepție și gândire în psihologia sa, cum am precizat, incluzând imagini mentale, vise și halucinații. Este un pod între ceea ce percepem cu simțurile noastre și ceea ce gândim în mintea noastră. În filozofia elenistică, phantasia este cel mai des folosit pentru a se referi la apariții în sine, reprezentând o schimbare de la capacitatea psihologică la fenomenele în sine.

Stoicii au dezvoltat o teorie distinctivă a „katalēptikē phantasia” sau „imagine cognitivă”, o impresie care era evidentă de sine stătătoare, sugerând că phantasia poate conduce la cunoaștere certă. În gândirea greacă ulterioară, conceptul de phantasia este dezvoltat în mai multe moduri diferite, arătând versatilitatea și profunzimea conceptului.

În ansamblu, phantasia este un concept complex și multifacetat în filozofia greacă, jucând un rol crucial în teoriile percepției, cogniției și cunoașterii.

Nu este absolut fascinant să vedem cum această noțiune s-a dezvoltat și a fost interpretată diferit de-a lungul istoriei?

În termeni simpli, în gândirea greacă, phantasia este un fel de „imaginație”, de punere în scenă. Este modul în care percepem lumea în jurul nostru și cum interpretăm aceste percepții în mintea noastră. Când visezi (cu sensul de a aspira la ceva, ai o dorință) sau când îți imaginezi ceva în mintea ta, folosești fantazia.

Mai precis, ca exemplu, când vedem un obiect sau auzim un sunet, creierul nostru folosește fantazia pentru a interpreta aceste informații senzoriale și a crea o imagine mentală sau o „apariție” a obiectului sau sunetului respectiv.

Așadar, în cazul nostru, fantazia se referă la capacitatea de a genera imagini, idei și senzații în minte care nu sunt percepute prin simțuri, cum ar fi vederea sau auzul. Este un proces mental care permite la formarea de noi idei sau concepte care nu sunt legate de realitatea obiectivă.

Știm deja ce este afantazia. Minte oarbă (surdă, mută, insensibilă – după caz și ghinion).

Hiperfantazia este capacitatea de a genera (voluntar), de a vedea, auzi, mirosi, gusta, simți, atinge și percepe kinestezic în mintea ta, fiind condiția de a avea imaginație mentală vividă. 

Este opusul afantaziei (unde imaginile mentale vizuale lipsesc).

Experiența hiperfantaziei este mai comună decât afantazia și a fost descrisă ca fiind „la fel de vie ca și vederea reală.”

Aproximativ 2,5% dintre oameni sunt hiperfantaziaci (hiperfantaziaci, hiperafanți). 

Acest procent este inferior celor care au o minte oarbă (afantazia) care se crede a fi de 3,5% (între 2,5 și 5). 

Părerea mea este că aceste procente sunt mult mai mari pentru ambele condiții, însă tind să cred că în jur de 30% din populația globului are un ochi al minții orb (miop, astigmatic etc.), însă nu sunt la curent cu asta. 

Afantazia, nefiind o boală, nu dă probleme fizice. Numai când vrem să vizualizăm, ne dăm seama că nu vedem cu ochii minții. 

Personal, aș explica afantazia totală ca lipsa completă a imaginației senzoriale.

Hiperfantezia poate îmbunătăți gândirea creativă și arta, ajutând oamenii să vină cu idei și soluții noi.

Nu este de mirare că persoanele cu hiperfantazie tind să exceleze în roluri creative, precum în artă, design, sporturi, divertisment etc. Mulți oameni de știință, filozofi, inventatori și ingineri de succes au imaginații vii, adică hiperfantazie. 

Comparând, afantazia și hiperfantazia reprezintă două extreme ale spectrului imaginației umane – de la inabilitatea de a vizualiza imagini mentale la capacitatea de a genera imagini complete de sunete, gusturi, texturi depășește ceea ce este considerat normal sau mediu. 

Recapitulând, fantazia, conform definiției din dexonline, este capacitatea omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior. Aceasta include imaginația specifică unui creator (în artă, literatură, știință etc.) și produsele acestei imaginații.

În alte cuvinte, fantazia este abilitatea normală de a vizualiza și simți cu ochii minții.  

Hiperfantazia, pe de altă parte, se referă la capacitatea de a genera (voluntar), de a vedea, auzi, mirosi, gusta, simți, atinge și percepe chinestezic în mintea ta, fiind condiția de a avea imaginație mentală extrem de vie.

Diferența dintre cele două poate fi subțire, dar esențială. În timp ce ambele implică generarea de imagini sau idei în minte, hiperfantazia implică o intensitate și o vivacitate mult mai mare a acestor imagini sau idei. 

Termenul „chinestezic” se referă la capacitatea de a percepe mișcarea și poziția corpului. Este legat de abilitatea de a ști unde se află părțile corpului tău și cum se mișcă

Hiperfantazia, ca și afantazia, fantazia și alte trăsături cognitive, poate varia considerabil între oameni. 

Sper că am reușit să aduc puțin mai multă lumină în relație la capacitățile imaginative ale minților noastre. 

Este un bine, este un rău să ai o imaginație așa de bogată, completă de toate simțurile? 

Depinde. 

Insist pe faptul că afantazia și hiperfantazia nu sunt boli fizice sau mentale. Sunt doar condiții. Mai mult sau mai puțin ca intuiția. 

Îți mulțumesc pentru atenție. Mă întorc la cartea mea care despică firul în patru despre toate aceste noțiuni abstracte (hiperfantazia, afantazia, fantazia) pentru mulți dintre noi. 

🕮

Cărțile mele se găsesc peste tot online, în ambele formate: electronic și de hârtie. 

Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play.  

Le poți avea GRATUIT dacă dorești să le recenzezi oficial. 

Contactează-mă prin formularul de contact pe care îl găsești pe blog. Pe rețelele de socializare intru extrem de rar. 

💞💛💙

Dacă te-am ajutat cu ceva sau te-am făcut să zâmbești, consideră să te înscrii la canalul meu pe YouTube, să apeși pe îmi place, să împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive. 

Disclaimer

O parte dintre linkurile de pe blog sunt linkuri de afiliat. Asta înseamnă că eu câștig un procent din (eventualele) vânzări generate de aceste linkuri și bannere. Pentru detaliile complete, apasă aici.

Credit fotografii

Unele sunt de pe Pixabay, altele de pe PngTree.